Forum

CAPITOLUL I
Carolina:

Intram ca doua uragane in camera unde urma sa dorm eu si cu prietena mea.Trantim usa dupa noi cu un zgomot puternic.Ne acoperim unul altuia gura cu sarutari patimase,ca si cand ne-am teme ca celalalt sa nu zica ceva care sa strice momentul.Incepe sa imi descheie camasa rosie si fermoarul pantalonilor negrii.Ma trantesc pe patul curat si el se aseza deasupra trupului meu alb precum neaua,dezgolit.Tragem patura deasupra noastra.Parul meu precum focul se rasfira pe perna.Par sa ma impotrivesc si in acelasi timp sunt de acord,imi tin mainile pe ceafa lui fierbinte si il trag spre mine.


~~~

Dimineata.Ma ridic din pat.Parul meu roscat si ondulat este acum in dezordine,incadrandu-mi inegal chipul cu nasul mic si ochii caprui.Il zaresc pe Alin in dreapta mea.Acesta doarme linistit,scotand usoare zgomote de la respiratie.Pieptul ii cobora si i se ridica sub patura alba.Pasesc in picioarele goale spre fereastra.Zaresc intr-o vaza un trandafir alb.O petala tocmai cazu pe gresia rece.Il privesc cu tandrete.Se aseamana cu virginitatea mea pierduta.Razele soarelui imi lumineaza fata.Pe obrazul palid mi se prelinge o lacrima.
Ma aplec si ridic de jos camasa roasie mototolita si aruncata intr-un colt al camerei si pantalonii negrii.Ma imbrac repede,ma pieptan si ies.In fond,nu pot ramane incuiata acolo tot restul zilei,doar este o petrecere la munte.Colega mea Miruna a inchiriat o cabana pentru a sarbatori implinirea a cincisprezece ani.A invitat jumatate din clasa.Incep sa regret ca m-am lasat prada bauturii si ca dupa sase pahare de bere ciocnite cu colegii in rasete si betie m-am incuiat cu Alin in camera in care trebuia sa dorm cu Ana.Cobor la parter si ii zaresc pe toti putin cam adormiti luand micul dejun la masa.Ma asez langa Ana.
-Hei,imi pare rau ca am incuiat camera noaptea trecuta.Unde ai dormit?
-Nu,nu,e in regula Carolina.Am dormit cu Mihaela si Ioana,raspunse fata in timp ce isi turna in pahar suc rece de portocale.
Miruna statea in capul mesei.Parea foarte adormita.Cu o mana isi sprijinea barbia,iar cu cealalta tinea o sticla de bere aproape goala.
-Cred ca ar trebui sa facem putina ordine pe aici,mama Mirunei vine cu un autocar cu sofer sa ne ia la ora 16,spuse Ioana.
Miruna tresari si scutura din cap.
-Mai avem timp,mai avem timp.
Se vedea ca bause cam mult seara trecuta.Statuse pe canapea cu Andrei si Alex si s-au sarutat toata noaptea.Era o imagine foarte desfranata.
Toti ceilalti ne-am apucat sa facem curat in timp ce ea statea pe scaun.Am strans sticlele de bere aruncate neglijent si le-am dus la cosurile de gunoi din spatele cabanei.Dupa ce am terminat,ne-am asezat cu totii pe parchet.Alin a coborat de la etaj.Se vedea pe fata lui faptul ca sampania de ziua trecuta il cam afectase,avea cearcane mari si era palid.

Ok,va multumesc de comentarii.Multumesc de pareri &Co.Am sa continui deci povestea.


Alin se aseaza langa mine.Ii arunc o privire plina de repros si dispret si ma ridic de langa el,luand un loc langa Miruna.Imi plec fata asupra ei pentru a ii simti respiratia.

-Vai,cat a baut aseara?Voi,ce faceti,nu puteati sa fiti mai atenti cu ea?Ce o sa zica mama ei?Are,in fond,cincisprezece ani,ca noi toti.
-Hei,ia-o mai usor,ca doar toti am baut!striga Andrei.
-Pai ma bucur pentru voi,dar totusi,v-ati gandit la consecinte?
-Ia uite cine vorbea!Tu te-ai incuiat toata noaptea in camera cu Alin,spuse Mihaela.
-Si care e problema ta?!
Alin asculta toata discutia de parca nu ar fi avut nicio legatura cu ce s-a intamplat seara trecuta.In convorbirea aceasta am tinut-o toata dupa-amiaza,pana a venit mama Mirunei sa ne duca acasa.Desigur,aceasta a fost socata de felul in care arata ea si ceilalti colegi.I s-a spus ca gasca a stat pana noaptea tarziu si acum le e somn.Excluzandu-se detalii.
Ma asez singura pe un loc si privesc pe geam la campiile care trec una dupa alta.Incerc sa imi ignor colegii,ascultand muzica la iPod-ul meu cu ecran spart.Alin lua un loc langa mine.Parul lui brunet era un pic ciufulit,iar in ochii lui caprui se citea regretul.Pune mana pe umarul meu.
-Te rog,daca am gresit...
-Nu,eu sunt cea care...hai,pleaca,lasa-ma,te rog.
-Lina,trebuie sa intelegi ca...
-Nu ma mai alinta asa!Pleaca odata,Alin.Esti ingrozitor,ii spun,vadit iritata de atitudinea insistenta a lui.
Acesta se ridica si se aseza langa Alex.Incep sa plang pe infundate,acoperindu-mi ochii cu podul palmei.Scot un servetel din ghiozdan si imi sterg repede lacrimile care imi ineaca obrajii.Mihai m-a privit in tot acest timp.Parea foarte necajit de ceea ce se intamplase.Se aseaza langa mine.
-Buna...
-Buna,Mihai.
Am ochii rosii de la plans.
-Te-as putea ajuta cu ceva?
-Cu ce crezi ca m-ai putea ajuta,Mihai?
-Nu stiu.
Imi lua mainile intre ale lui si le stranse.
-As vrea sa te pot ajuta,Carolina.
Ii cad la piept si el ma imbratiseaza.
-Iti multumesc,dar nu ai cum.

Pana se termina drumul spre casa,toti nu si-au spus nici macar doua cuvinte.Erau obositi si bautura inca isi facea resimtit efectul negativ.Fiecare a fost lasat aproape de casa,deci nu a necesitat mult efort pentru ei.Am ramas doar eu cu Mihai de lasat acasa.Eu urmez sa cobor prima.Il iau pe Mihai inca o data in brate si ii multumesc pentru intelegerea lui calda.Ne privim pret de cateva minute in ochi.Mihai isi sprijina fruntea de a mea.Ma saruta usor.Plec.

Avand in vedere ca nimeni nu s-a mai obosit sa imi lase vreun comentariu,continui povestea.

CAPITOLUL II

Ma trezesc de dimineata,cu soarele patrunzand prin fereastra lasata deschisa.Intind mana spre noptiera si ridic ceasul.Este abia ora opt.De ce m-oi fii trezit asa de devreme?Fac o intindere in pat si privesc in gol.Pana la urma ma ridic in capul oaselor.Ma dezbrac de camasa de noapte si ma imbrac repede in niste blugi jerpeliti pe care nu i-am mai purtat de luni bune si un tricou albastru.Parintii au plecat deja la serviciu,sunt singura acasa.Ma bucur ca e vara.Imi scot capul pe fereastra.Parul mi se aseaza pe pervazul ars de soare.Il ridic si il prind intr-un coc neglijent.Casc,fara a-mi pune mana la gura.Telefonul meu mobil incepe sa sune.Il ridic de pe birou.Mihai.Sa-i raspund?
-Alo?...
-Buna,Carolina.
-Buna,Mihai.Ce faci?De ce ai sunat?
-Ma intrebam daca vrei sa iesim impreuna in parc...
-Mihai,ceea ce am facut a fost gresit.M-am lasat prada sentimentului de moment.
-Am spus eu ceva legat de asta?Nu te voi obliga sa faci nimic din ceea ce nu vrei.
-Bine,imi pare rau.La ce ora vrei sa ne vedem?
-La 10.In parcul de langa tine.
-In regula.La intrarea din fata.
Inchid telefonul.Il arunc nervoasa pe birou.Ma aplec iar deasupra ferestrei.In curte vad ca au inflorit trandafirii.Rosii,dulci,cu razele soarelui stralucind in ale lor petale...As vrea sa fiu si eu un trandafir,dar nu,nu unul din aceasta gradina.Un trandafir salbatic.Liber,puternic...
Ma duc la bucatarie ca sa iau micul dejun.Caut sticla cu lapte in frigider si scot cerealele cu ciocolata din dulap.Pun aceasta combinatie intr-un castron mare si mananc cu multa pofta.
Dupa ce termin de mancat,spal vasele si hotarasc ca ar fii timpul sa ma imbrac.Scot din sifonier o rochita albastra cu flori mici,albe pe ea.E minunata,nu am mai purtat-o de vara trecuta.Imi iau un sutien alb si o imbrac.Vai,arata extraordinar.De mult timp nu m-am mai simtit asa de frumoasa.Sunt incantata.Zambesc larg.Imi prind parul razvratit intr-o coada impletita,pe care o asez pe umarul meu alb ca laptele.Imi incalt tenisii.Se potrivesc cu rochia,dar imi dau un aspect copilaresc.Eh,asta este.Ies afara si inchid usa cu cheia.
Ajung in fata parcului.Acolo ma asteapta Mihai.Ma ia de mana.
-Hai sa mergem la lac!Haide.
Mergem pana la lac.Razele aurii ale soarelui se reflecta in apa limpede.Mihai inchiriaza o barca.Ne asezam inauntru,iar Mihai incearca sa dea din vasle cu o oarecare stangacie.Ma amuza.Privesc imaginea me a oglindindu-se in apa rece.Intind mana si o ating.Ma asez pe spate si imi las ambele maini sa pluteasca prin apa.Ma simt minunat.Dintr-o data simt ca barca nu se mai misca.Deschid ochii si vad ca am ajuns intr-un loc acoperit de salcii lungi.Mihai ma cuprinde cu privirea.Se apropie de mine si isi lipeste trupul de al meu.Ma ia in brate.Ii mangai parul si ma joc prin el.Ma ridic si imi dau jos tenisii.Mihai se aseaza aproape de braul meu si privim amandoi spre cerul partial acoperit de frunzele de salcie.Mihai trage usor de clama din parul meu si o da jos.Acesta se despleteste imediat si se aseaza pe spate.El isi aseaza capul in poala mea.
-Lina,imi sopteste.
-Lina,Lina,...,spun eu.
-Esti asa de frumoasa.Asa de pura.Esti minunata.
Varfurile parului meu roscat ii mangaie usor obrajii.Ma aplec deasupra lui si il sarut.E atat de calm si linstit,ma priveste euforic.Ii zambesc.Ii iau usor capul in maini si il strang delicat.Ne ridicam in capul oaselor si el continua sa vasleasca spre adancul salciilor.



Edit:Am schimbat acel epitet de care spunea Crisa.Nici mie nu imi prea placea.

Mihai:

Las vaslele din mana si imi asez capul pe pieptul ei cald.Aud cum ii bate inima,o simt atat de vie,aici langa mine!O cuprind cu bratele,incet,pare atat de firava,incat imi e teama ca daca as strange-o mai tare,sa nu i se franga trupul alb.
-Te rog,spune-mi ceva,povesteste-mi ceva,ii soptesc eu la ureche.
-Ce sa iti povestesc,Mihai?
-Ceva,orice!Povesteste-mi ceva despre bunicii tai!...
-Bine.Uite.Stii ca bunicii mei locuiesc la tara,nu?Ei,bine in camera in care dorm eu este acum la fereastra o plasa pentru tantari.Dar inainte nu era.Si cand mai vroiam sa ies afara fara sa ma vada bunica saream pe geam.Saream si in miezul noptii,cand nu ma simteam bine,ca sa ma plimb prin curte.Si acum as mai sari,dar nu mai pot,cu acea plasa.
In timp ce imi povesteste imi dau seama ca e o copila,o copila atat de pura si frumoasa.O copila de care trebuie sa am grija.O copila pe care o iubesc atat de mult.
Apoi,intr-un sfarsit imi amintesc de ceva important.
-Ah,Carolina,uite!spun eu,scotand un pliant mototolit din buzunarul pantalonilor.
-Tabara de sapte zile?Unde?
-Poiana Brasov.Au organizat profesorii la sfarsit de an.Tu nu ai primit pliant in ultima zi de scoala?
-Nu,nu am primit!Si daca vreau sa merg,unde pot plati?
-Pai scoala e inca deschisa,si vorbesti cu secretara.
-Vai,dar e minunat!Mergi si tu?
-Sigur ca merg.

CAPITOLUL III

Carolina:

Pasesc grabita spre scoala.Cum intru pe usa,in dreapta,le vad pe femeile de serviciu,ce privesc argatoase spre mine.Le spun un "Buna ziua" repezit si ma departez de ele.Ciocan in usa de la cancelarie.Imi deschide profesoara de biologie.
-Buna ziua!
-Buna,buna,ai venit pentru tabara,nu?
-Da.Va pot plati dumneavoastra?
-Sigur ca da.Si eu vin.
-Si ce alte profesoare mai vin?
-Nu mai vin decat eu si profesoara voastra de geografie,doamna Carmen.
-Va multumesc,sa aveti o zi buna!spun eu dupa ce ii incredintez plicul unde a pus mama banii.Sunt atat de fericita ca plec din Bucuresti,incat imi vine sa sar in sus.
Ies in curtea scolii si zambesc cu gura pana la urechi.Va fii asa frumos,imi era chiar foarte dor de munte,de aerul curat,de linistea placuta!Voi avea din nou doar opt ani,cand zambeam si adunam flori,fara nicio grija!Voi fii din nou acel copil vesel,acel copil atasat de natura.Ma bucur si ma zbengui prin curte,rad si zambesc tuturor oamenilor care imi ies in cale.Ma simt renascuta.Lume,te iubesc!

~~~

Ajung acasa.Mama ma saluta.
-Cred ca ar trebui sa incepi sa iti faci bagajele,in fond,peste doua zile pleci.
-Bine,chiar doream sa ma apuc.
Intru in camera si inchid usa dupa mine.Ma intind putin si privesc la dezordinea din camera.Hainele sunt imprastiate peste tot,iar pe un fotoliu zac toate rochiile mele pe care nu le-am mai purtat de vara trecuta.
Incep sa ma apuc sa fac pregatirile pentru plecare.Iau rochia mea preferata,cea pe care am purtat-o acum doua zile,cand am iesit cu Mihai in parc si inca una de un roz pastelat,doua perechi de blugi,tricoul turcoaz pe care l-am primit de la bunica,pe langa altele,cateva bluze mai noi,doua hanorace si o geaca de blugi.Le indes pe toate in geamantanul meu,impreuna cu o pereche de tenisi invechiti,lenjerie si cateva bratari de lemn si plastic.
Se face seara si ma duc sa mananc ce a pregatit mama pentru cina.Il mangai pe motanul meu si il las sa intre la mine in camera.Intr-un sfarsit intru si eu in cada sa fac un dus rapid,deoarece sunt prea obosita ca sa mai stau sa fac o baie lunga,cu lumanari si parfum,asa cum imi place mie.
Ma trantesc in pat si adorm zambind.

CAPITOLUL IV
Mihai

Nu pot sa dorm.Ma foiesc de doua ore si nu reusesc.
Mama o sa vina sa ma trezeasca peste trei ore,ca sa ma imbrac si sa plec la scoala,pentru a lua autocarul ca sa merg in tabara.Imi e dor de Carolina si vreau sa o vad.Au trecut patru zile de la intalnirea in parc.Dar o sa o vad maine.Ridic poza micuta pe care o am inramata de pe noptiera.Incerc sa o privesc in intuneric,dar nu deslusesc nimic.Aprind lampa.Acum vad.Parca ma simt mai bine.E ea in leaganul alb din gradina bunicii ei,dupa cum mi-a spus,intr-o rochita verde cu alb.Parul ii cade pe umarul stang,ondulat asemenea unui rau ce trece susurand peste o piatra acoperita de muschi.Ochii ei caprui zambesc impreuna cu buzele.Toata fata zambeste.
Ma ia somnul.Pun poza la loc,sting lumina si ma culc.

~~~

-Mihai,Mihai,trezeste-te!

Aud vocea mamei.Imi ridic fata inecata in perna si o privesc adormit.
-Trezeste-te,haide,ti-am facut micul dejun,spala-te pe fata si vino sa mananci!
-Inca cinci minute,te rog...
-Vrei sa nu mai prinzi autocarul?
Tresar.Ma ridic repede din pat.Mama iese din camera mea.Imi iau blugii si tricoul meu verde larg.Ma duc la baie,ma spal cu apa rece si ma sterg cu un prosop.Inca imi e somn,dar ma dezmortesc.Ma duc la masa.Mananc ce mi-a pus mama,nu prezint prea mult interes,abia simt ce mestec.E ca si cand as mesteca in gol.Zaresc ceasul.Mai am o ora pana trebuie sa plec,m-am miscat foarte repede.Ma intreb ce as mai putea face si decid sa ma pun culc din nou,asa imbracat.Imi setez mobilul sa sune peste o ora si ma sez din nou in patul cald.
Peste o ora suna.Ma trezesc.,ma duc la baie din nou,ma spal pe fata si imi pieptan parul.
Iau rucsacul mare pe care trebuie sa il car,o sarut pe mama pe obraz,ies pe usa si ea imi spune "La revedere" si ca ma va suna sa vada ce mai fac.

Carolina

Sunt langa scoala.Privesc ceasul de la mana si bat din picior.E un tic nervos.Unde este?Autocarul a venit,si acum se urca in el ultimii colegi.
Dintr-o data il vad.Alearga cu parul fluturandu-i in vant tinand in mana un buchet de flori.Pe fata mi se defineste un mic zambet,apoi se transforma intr-unul imens.Il iau in brate si il sarut,iar el ma ridica si ma invarteste,mai sa mi se ridice bluza cea usoara si sa mi se vada spatele.Imi da florile,sunt trandafiri albi.
-Vai,dar nu trebuia sa imi aduci!Se vor ofili in autocar,nu stiu daca am in ce sa ii pun.
-Ce conteaza?I-am adus pentru tine,ca un simplu gest de afectiune.Ei sunt trecatori,tu le intreci frumusetea cu mult.
Rosesc.
-Hai sa urcam si noi in autocar.
Cum nu mai sunt doua locuri unul langa altul,ne asezam separat,eu stau langa o colega mai mare decat mine,dintr-a X-a C,Iulia,iar el langa George,din clasa a IX-a B.
Ma uit prin jur si din clasa noastra vad ca nu mai este decat Ioana,care sta langa Flori,tot dintr-a IX-a B.

Trandafirii albi de la Mihai i-am pus intr-una dintre sticlele mele cu apa,pe marginea geamului,care este destul de lata. Bagajele ni le-am pus intr-un loc special,dar fiecare mai are cate o geanta sau un ghiozdan mai mic cu cele necesare.Iulia scoate din al ei un pachet de carti si imi zambeste cu subinteles.Incepem sa jucam.Ma invinge de vreo sase ori,eu doar o singura data.Incep sa ma plictisesc.

Avand in vedere ca nu a mai comentat nimeni,am sa continui.

La un moment dat,peste vreo doua ore si jumatate de cand tot mergem,autocarul opreste in dreptul unei pajisti verzi.Coboram cu toti din el si incepem a ne plimba.Doamna profesoara de geografie ne spune ca vom sta aici aproape o ora.
Sunt cativa copaci la marginea pajistii,iar daca treci de ei,este un parau ce susura lin.Imi aplec mainile in el si ma spal,apoi imi dau pe fata.Ma simt revigorata.
Mihai imi vine pe la spate si isi pune bratul stang pe umerii mei.Ma ridic de langa el si ma duc langa un copac.Imi pun mana pe acesta,il iau in brate.Mihai se uita ciudat la mine.Incep sa rad.
-Ce faci,Carolina?
-Am citit undeva ca daca imbratisezi un copac iti ofera multa energie,ii explic.
El se duce pe partea cealalta a copacului si il ia de asemenea in brate.Ating cu obrazul scoarta aspra,ii trag mirosul pe nari,Mihai ma ia de maini.Acum tinem copacul intre noi,ca pe un copil.Dupa cateva minute ma dezlipesc pe el,cateva fire de par mi se rup si raman prinse in scoarta.Inspir,expir,ma simt reimprospatata,ma simt ca un ghiocel care abia si-a scos capul la lumina soarelui.Mihai se dezlipeste si el de copac si imi zambeste cald.
Iesim din nou pe pajiste,unde majoritatea stau intinsi si mananca.Rup o papadie,o suflu spre el,acesta stranuta si cateva fire albe se prind de parul lui.Ma urc din nou in autocar,lasandu-l acolo.Imi iau ghiozdanelul si ies.Scot un pachet de biscuiti PIMS,iar el se uita la mine pofticios.Il deschid si ma asez pe iarba,e putin umeda de la roua,dar nu conteaza.Imi ridic blugii si intind pachetul de biscuiti spre Mihai.Ia doi si mi-l inapoiaza.Iau si eu unul,il termin din doua muscaturi si privesc spre cer.Este de un albastru puternic,doar cativa nori albi ca spuma laptelui il tulbura.Mihai se intinde langa mine,iar un fluture portocaliu cu negru se aseaza pe tricoul lui.Incerc sa il prind pe un deget,dar zboara.
Inchid ochii si ma relaxez.
Peste ceva timp aud strigatul profesoarei de geografie si al profesoarei de biologie,care ne zic tuturor sa urcam in autocar,pentru ca ne continuam drumul.Ma ridic cu greu din iarba verde,pe care mi-a facut placere sa stau.In locul unde m-am asezat e o urma mare,iarba este aplecata.
Langa mine o vad din nou pe Iulia,cu pachetul de carti in mana si cu un ranjet pe fata.O refuz,iar ea ofteaza intristata.Imi scot vechiul meu iPod din ghiozdan si ascult The Beatles.

Catalina,te asigur ca nu va fi telenovela,vei vedea mai tarziu.Iar tot mai tarziu vei vedea ca Mihai nu e chiar atat de ideal precum crezi.

Continuare.

Mihai

Stau langa George si el imi tot spune baliverne despre fostele lui de cateva ore bune.Ca sa fiu sincer,nici nu il ascult,daca m-ar intreba ce mi-a zis acum cinci minute,nu as stii.Privesc pe geam,peisajele trec unul dupa altul inttr-o armonie linistitoare.
Autocarul opreste.Profesoara de biologie ne anunta ca am ajuns si ne spune sa coboram linistiti.De coborat,am corborat,dar nu a fost prea linistita imbulzeala cu care am navalit toti afara,calcandu-ne pe picioare.
In fata noastra se afla o cabana frumoasa si impunatoare,de lemn.Ne luam cu totii bagajele din locurile speciale.Doamnele profesoare fac repartizarile pe camere.Avand in vedere ca nu suntem prea multi,stam cate trei,doua fete si un baiat,deoarece suntem putini baieti.A zis ca nu are incredere sa ne lase doi baieti si o fata in camera.
-Carolina cu...
-Ah,ah,ofteaza ea la auzul vorbelor profesoarei de geografie.Isi tine mainile impreunate de dorinta,mi-a spus ca i-ar placea sa stam in aceiasi camera.
-...cu Ioana din clasa ta si...
-Nu a mai ramas decat Mihai,spune ea repezit.Profesoara de geografie nu ii sesizeaza minciuna strengareasca,fiindca mai este de fapt inca un baiat,care este ascuns printr-o multime de fete.
-Bine,bine,cu Mihai.
Cea de biologie insa si-a dat seama,dar zambeste si ne face cu ochiul.Luam cheia si fugim cu Ioana pe scari,pana la mansarda,camera 16.Intram si ne aruncam bagajele pe unde nimerim,apoi Ioana iese din camera ca sa se duca la prietenele ei.Carolina doreste sa o urmeze,dar o apuc de mana.
-Hei,hei,ce faci?ma intreaba razand.
-Nu te misca,ii spun.
Ma priveste intrebatoare.Ii iau capul intre maini si o sarut pe frunte,apoi pe nasul ei alb si mic.Ea face o mutra zambitoare si copilaroasa,dar spune ca vrea sa se dea in leaganul din curtea cabanei.Ii zic ca voi cobori si eu curand,dupa ce imi iau alte haine.Dupa ce iese din camera,ma asez pe marginea patului.
Privesc in jur,imi place mult aici,deasupra patului este un geam,care se situeaza fix in dreptul pernelor.Ma intind pe pat si privesc.Norii trec incet,iar printre ei se intrevede soarele.Ma ridic si imi dau jos tricoul,imi pun altul si ies afara grabit.
O vad pe Carolina dandu-se in leagan cu mai multe fete,parul ii flutura in vant.Imi place sa o privesc din departare,e ca o copila a naturii.
Incepe sa se intunece.
Dupa cina,mergem cu totii in camerele altora,jucam adevar si provocare,radem impreuna.Este ora unsprezece noaptea si deja simt ca ma fura somnul,iar Carolina imi zice sa mergem sa ne culcam.Ioana ne spune ca ar vrea sa doarma in camera cu alte fete si cu George si ne intreaba daca nu ne suparam.Ne privim in ochi pret de cateva secunde si ne bufneste rasul.Ii spunem ca nu si plecam in camera.
Carolina ma priveste stanjenita.Vrea sa se schimbe in camsa de noapte.Ma asez pe marginea unuia dintre cele doua paturi din camera,cel de doua persoane,cum stateam si cand eram singur aici.Ea dezbraca bluza si blugii ramanand lenjerie intima.Ii privesc trupul fraged luminat de o raza subtila de luna venita dinspre fereastra.Isi pune camasa albastra de noapte.Aceasta i se aseaza aromonios pe corp.O iau in brate,ma respinge usor timida,isi pune mana pe obrazul drept.Ma duc la baie si ies imbracat intr-un tricou mare si alb cu o pereche de pantaloni scurti.Asa dorm in fiecare noapte.Ne asezam amandoi in pat.Privim in sus,prin fereastra de deasupra noastra.Imi trece prin cap o idee nastrusnica.Ma uit la Carolina.
-Hai sa urcam pe acoperis!
-Cum?Da,vreau,vreau!spune ea zambind.
Deschid fereastra,intind mainile,ma ridic si ajung pe acoperis.Ma aplec si o ridic si pe draga mea iubita.E incantata.Ma asez intr-o pozitie stabila pe acoperis,si imi petrec bratul pe dupa umerii ei.Ea isi apleaca capul pe pipetul meu si privim calmi stelele.E tacere,se aud pe fundal doar vocile colegilor nostrii de scoala,care inca mai petrec.Simt aerul rece pe piele,dar imi place,ma simt bine,cu ea atat de aproape.

CAPITOLUL V

Noaptea trecuta a fost minunata,am privit impreuna cu Carolina stelele,abia pe la ora unu ne-am culcat.Dar probabil ca altii s-au culcat si mai tarziu.
Ma trezesc,deschid ochii.E ora sapte si jumatate,dupa cum indica ceasul agatat de peretele vopsit in verde.Privesc la perna de langa mine.Carolina nu mai e acolo,e doar urma lasata de ea.Ma ridic brusc din pat.O vad la baie,aplecata deasuprea chiuvetei,vomitand.Se spala pe fata,apoi se prabuseste brusc pe gresie,ca o scandura de lemn.O prind inainte sa se loveasca la cap.O iau in brate si o pun in pat.

Carolina

Mihai ma priveste speriat.
-Lina,Lina,esti bine?De ce ai vomitat?Ai mancat ceva ce nu ti-a placut ieri seara?
-Hmm...
-Vrei sa ma duc sa iti iau ceva la farmacie?E una prin apropiere.
-Da...un test de sarcina.
Se uita uimit la mine,apoi chipul i se distorsioneaza si incepe sa planga.Cade in genunchi langa pat,cu capul in asternut.Il mangai prin par.Imi vine si mie sa plang,dar chiar ma ingrijorez.De cateva zile vomit dimineata.
-E vorba de...tine si Alin,in acea seara?ma intreaba el cu voce tremuranda.
-Da...te rog,du-te la farmacie.
Se duce la baie,se imbraca si pleaca.Dupa un sfert de ora se intoarce.Imi intinde un pachetel alb,in care se afla testul de sarcina.Are inca ochii rosii de la plans.
Intru in baie si dupa ceva timp ies.
-Testul este...pozitiv,te rog,nu...
Mihai vine spre mine,este agitat si nervos.Incep sa plang,arunc in el cu primul lucru care imi vine la mana,o sticla de parfum.Aceasta nu il nimereste,dar cade si se sparge in zeci de cioburi.Il dau afara si inchid usa de la baie.Ma asez pe marginea cazii.Il aud batand cu pumnii in usa si strigandu-ma cu un glas disperat,inecat de plansete.
Peste ceva timp nu il mai aud,mai stau jumatate de ora in baie,fataindu-ma de colo-colo in camasa de noapte.Pana la urma ies si il vad pe Mihai in pat,adormit.Pe chip i se vad lacrimi uscate si reci.Il sarut si il invelesc.Aud ciocanit in usa si strigatul profesoarei de biologie.
-Peste douazeci de minute coborati la micul dejun!
-Da,raspund eu.
Mihai se trezeste.Are parul ciufulit si chipul abatut.Se ridica incet din pat si vine spre mine.Imi ridica delicat camasa si ma mangaie pe burta care inca nu a capatat mai nicio rotunjime.Se apleaca usor,ma saruta in locul unde peste ceva timp ar trebui in mod normal sa se intrevada copilul lui Alin.

Mai tarziu,dupa ce ne-am spalat pe fata cu apa rece,ne ducem sa luam micul dejun.Ne asezam la masa cu George si Flori.Se uita ciudat la noi doi si isi dau coate.Le arunc o uitatura urata si se potolesc.
Ma uit cu oarecare neplacere la omleta din farfurie,dar o mananc.
Doamna Carmen rosteste cu voce tare un anunt:
-Copii,dupa ce terminati de mancat duceti-va sus in camera si luati-va lucrurile care va trebuiesc,pentru ca mergem la o plimbare.
Ma ridic de la masa.Flori vine dupa mine ranjind.
-Ia spune,cum sta treaba cu tine si Mihai?
-Nu fii naiva,nu e treaba ta.
Ma priveste putin jignita,apoi se intoarce.
Ajunsa in camera,ma uit la mine in oglinda,arat de parca cineva m-ar fi lovit peste fata.Mihai intra in camera.Ma apropii de el si ii soptesc la ureche ca imi pare rau.El ma strange de mana dreapta.
-Nu mai face nimic,a fost,a trecut.Eu te iubesc pe tine si pe copil...si va fii al nostru.
-Mihai,eu cum as putea sa ii spun mamei de acest lucru?Pentru ca,pana la urma se va observa...
Ma strange si mai tare de mana.Imi da drumul.Ne luam aparatele de fotografiat si celelalte lucruri de care avem nevoie si iesim afara.Incepem sa mergem alaturi de grupul ghidat de cele doua profesoare,care sunt din cale afara de bucuroase.La un moment dat trecem pe langa un magazin de suveniruri.De obcei nu ma pasioneaza kitsch-urile de acest gen,dar am vazut niste ochelari de soare foarte interesanti,cu rame de diferite culori.Ma despart de grup si probez cateva perechi,iar pana la urma cumpar unii mari,cu rame turcoaz.Cand ma uit in spate,am parte de un soc.Nu mai e nimeni pe langa mine.Nici macar Mihai.Merg putin,dar dupa aceea ma asez sub un pom si imi pun capul intre maini.Ce as putea sa fac eu acum?

Mihai

De cateva minute nu o mai vad pe Carolina,ma uit in toate directiile si nu o zaresc.Le anunt pe cele doua profesoare,care se sperie la auzul vestii.Ne intoarcem din drum si o cautam.
Dupa un sfert de ora,o gasim sub un pom,cu ochii rosii de plans.Cum ne vede,sare,zambeste si ma ia in brate.O strang la piept si isi sterg lacrimile care i se scurg pe obraji.
-Vai,m-ai speriat teribil!ii spun.
-Si eu m-am speriat cand m-am vazut singura...
Profesoara Carmen o cearta putin,iar profesoara de biologie incearca sa o linisteasca.Ne continuam drumul.
-Mihai…,spune Carolina in soapta.
-Da?
-Ma simt rau.
-Pai,poate pentru ca ai stat in soare.
-Am stat sub un copac,Mihai.
-Vrei sa le spun profelor?
-Nu…nu stiu.Nu vreau sa se afle ceva…
-Nu o sa se afle.
-Nu mai conteaza.
Ne oprim la marginea unei paduri si ne asezam cu totii pe iarba.
-Puteti sa va plimbati pe aici,o sa stam ceva timp,iar dupa aceea mergem sa ne plimbam prin padure,ne spune profesoara de biologie cu glasul ei bland si suav.
Carolina se tranteste si isi indeasa fata in iarba.
-Esti bine?o intreb.
-Taci.
-Dar…
-Taci.Ma simt groaznic.Simt ca imi umbla tornade prin cap,asa ma doare.
-Ce pot sa fac?
-Sa taci.
Ma asez langa ea si o mangai pe cap.Scoate un sunet de nemultumire,ca o pisica nervoasa.Imi retrag mana.
Se aude un ciripit placut dinspre padure,imprejur miroase a iarba si a brad.Respir,inspir si incerc sa ma relaxez.Vantul imi bate in fata,asezandu-mi parul in toate directiile.Ma simt…implinit.
-Mihai?ma intrerupe Carolina din meditatia mea.
-Da?
-Te-ai gandit vreodata cum ar fi fost ca toate astea sa nu se fii intamplat?
-Ce sa nu se fi intamplat?
-Petrecerea Mirunei si toate cele…
-Da,m-am gandit.Si totusi nu e un lucru chiar asa rau ca s-au intamplat.Probabil ca exista un motiv pentru toate acestea…
-Ce motiv?
-Daca nu s-ar fi intamplat,nu ne-am fi apropiat unul de altul asa mult,daca nu s-ar fi intamplat,tu nu ai fi fost acum aici.
-Asadar,este un lucru bun ca sunt aici,spuse ea zambind strengareste.
-Unul dintre cele mai bune pentru mine,Lina.
Ma saruta pe frunte si imi zambeste larg.
-Parca nu ma mai doare asa tare capul.
-E mai bine.Acum cel putin te pot mangaia fara sa te mai superi.
-Mihai,te iubesc.
Privim amandoi inspre cer,inchidem ochii.Sunt fericit.Sunt implinit.In acest moment,am tot ce am nevoie,pe ea,si nu imi trebuie nimic altceva ca sa ma simt bine.Nimic.As opri timpul daca as putea,aici,acum.Dar timpul trece,trece...

CAPITOLUL VI

Carolina

A trecut o luna de la tabara din Brasov.Amintirile nu-mi dau pace,se joaca nebuneste prin mintea mea.Am toate fotografiile intr-un album,pe care il tin pe noptiera si il privesc inainte sa ma culc.
Soarele isi revarsa dogoarea asupra trupului meu,intensitatea caldurii ma doboara.Aproape toata ziua stau si privesc pe fereastra la crengile nemiscate ale copacilor,aninate de razele soarelui.Mama crede ca este ceva in neregula cu mine.Cum sa nu fie ceva in neregula cu mine cand stiu ca am inauntru-mi rodul pacatului meu si al lui Alin?Cum sa nu fie ceva in neregula cand simt ca nu ii pot spune nimic despre toate acestea?Si iata,toate-mi sunt straine...
Cand ma uit pe fotografiile din copilaria mea trecuta,ma simt de parca cea care zambeste pe hartia lucioasa este altcineva,nu eu,cea de altadata...
Astazi trebuie sa ma vad cu Mihai in parc,parcul copilariei mele,cu salciile care se clatina domol deasupra lacului ce freamata la fiecare adiere plapanda a vantului...
Imbrac o bluzita alba de in,a carei transparenta lasa se se vada linia sutienului,si blugii mei scurti si vechi de vreo doi,trei ani.Ies afara din casa si simt mireasma aproape trecuta a teilor,mireasca pe care o iubesc-o iubire copilareasca,naiva,blanda-caci altfel nu o pot numi.Aceasta mireasma imi aduce aminte de bunica,si de povestile pe care mi le spunea cand nu puteam adormi.Ajung in parc,unde il vad pe Mihai stand pe o banca de langa lac si privind calm cum razele plapande de lumina formeaza o umbra verzuie,unduitoare,deasupra apei.
-Ai ajuns devreme.Ma astepti de mult timp?
-Nu,nu...
-Esti bine?
-Da,ma gandeam.
-Te gandeai...la ce?
-La tot...si la nimic.
-He,he,razi de mine!
-Nu,nu rad.Hai sa inchiriem o barca.
-Sigur.Mi-ar prinde bine o plimbare pe lac.
Mihai este foarte tacut,nu rosteste nici macar doua vorbe,doar indreapta barca inspre coltul cel mai linistit si mai ascuns de priviri al lacului,pe sub salciile mladioase.
-Aici este cam intunecat,n-ai vrea sa stam totusi mai la lumina?
Nu imi raspune.In schimb,lasa vaslele din mana si se apropie de pieptul meu.Ii simt buzele infierbantate sarutandu-mi pieptul,il simt cum ma ia de maini si ma strange cu forta.
-Mihai,Mihai,ce faci?
Continua sa imi sarute pieptul,dandu-mi drumul la maini si strecurandu-si bratele pe sub bluza mea.Ajungand la sutien,da sa il desfaca.Ma smucesc rapid,si ma ridic in picioare,aproape cat pe-aci sa cad din barca.
-Mihai,tu esti bine?!
-Vreau sa am si eu parte de trupul tau,vreau sa-i simt si eu caldura si freamatul,asa cum Alin le-a simtit!Eu nu am dreptul?!spuse el nervos.
-Mihai,ceea ce am facut eu cu Alin a fost o greseala,o greseala!
-Si totusi ai acceptat!Ai lasat prada trupul tau!
-A fost gresit…
-Atunci,de stiai ca este gresit ceea ce urma sa faci,de ce ai facut-o?De ce?!De ce eu,care te iubesc,nu am dreptul?De ce?!
Nu stiu ce sa fac.Vreau sa plec.Se aud voci venind spre noi,asa ca Mihai ia vaslele in mana si duce barca la tarm.Cobor prima si fug pe aleea parcului,fara a ma uita in urma.Aud un glas care striga,insa din tot ceea ce spune nu disting decat un “Carolina” imbatat de plansete disperate.

Alin

Carolina.Lina a mea.Unde esti,de ce te-ai dus?Asa rau am facut eu?Vapaia inimii mele,frumusetea chipului tau ma omoara!Nebun sunt eu!Sau doar indragostit…
Imi amintesc si acum de tine,cum erai in clasa a cincea,cu bluza alba mereu calcata,cu brosa,fusta in carouri si balerini negrii,cu zambetul tau gingas si buzele dezvaluind dintii perfect aliniati.Inocenta,scumpa Lina!
Apoi,cum erai in clasa a sasea,ironica si frustrata,luand peste piciori toti baietii din scoala.Cinica,blazata!
In clasa a saptea,imi amintesc si acum,iti facusei 5 gauri in fiecare ureche,de una singura.De asemenea iti facusei la coafor o tunsoare foarte excentrica,cu o parte din par mai lunga,si una foarte scurta.Teribilista Carolina!Doreai de asemenea sa iti faci si un tatuaj pe spate,si pe cand erai cu mine in salon,la un pas de-al face,mama ta a intrat si te-a scos de acolo intr-o mare de tipete.La sfarsitul acelui an insa ai renuntat la multimea de gauri din ureche,lasand doar una in cea stanga si doua in cea dreapta.
In clasa a opta,Lina cea petrecareata,care nu rata niciun bal,niciun banchet,nicio excursie,nicio tabara sau petrecere,era ea,Lina cea adorata de toti baietii,insa care ii erau indiferenti si ii poreclea razand "indragostiti fara speranta".Cum asa,scumpo?Imi amintesc ca de ziua ei,rusinat,i-am dat o scrisoare,pe care a desfacut-o de fata cu mine.Acolo i-am scris ca ma indragostisem,si ea,pufnind in fata mea,mi-a spus:"Si tu,Alin?Credeam ca esti altfel,nu tot prostut ca ceilalti baieti!",iar apoi,un zambet strengaresc i-a rasarit pe chip,mi-a luat cu stangacie obrajii intre mainile ei mici,delicate,cu unghiile taiate stramb,si m-a sarutat apasat,lasandu-mi urme de lipstick roz pe buzele mele flamande.Ah,nebuna,agitata,nocturna Carolina!
Si acum,Carolina care va trece clasa a noua,un amestec superb dintre toate cele patru!Gingasa,pura,minunata.Acum o saptamna,cand s-a intamplat sa ne intalnim in sala de lectura de la biblioteca din oras m-ai privit cu ochi duri si o privire rece de dupa cartea pe care o citeai-dar,vai,numai reci nu pot fi ai tai ochi caprui,in care toate parca se pierd!...

Carolina

Am ajuns acasa,in sfarsit.Inima imi bate cu putere si simt ca ametesc.Dupa ce inchid usa de la casa,ma prabusesc pe hol,langa perechile de pantofiasezate pe culori.Am alergat,iar acum simt ca abia mai pot respira.Stau cinci minute,dupa care ma ridic si ma duc la mine in camera.Vraiste.Haine aruncate in toate partile,caiete de notite.Trebuie sa fac ordine,dar acum chiar nu ma simt in stare.Inca nu pot crede ca Mihai s-a purtat atat de ingrozitor,egoist,grosolan...Imi vine sa plang,dar ma abtin.Nu am timp pentru lacrimi.Simt ca o caldura puternica ma apasa,asa ca imi dau jos bluza alba,si o arunc nervoasa intr-un colt al camerei,si asa,pe jumatate dezbracata,ma trantesc pe patul rece,curat,alb.Dar dupa ce stau putin timp pe patura,incepe sa se incalzeasca,iar eu ma foiesc cu disperare si vreau racoare!
-Ah!zbier si incep sa plang.Am gresit!Am gresit atat de mult!Am avut incredere,am avut incredere in Mihai!
Si pe masura ce lacrimile-mi scalda obrajii,simt ca imi este si mai cald,iar pe masura ce imi este mai cald,simt ca innebunesc.Ma ridic din pat si imi privesc chipul incadrat de parul ravasit in oglinda dreptunghiulara.M-am inrosit toata.
Incerc sa ma calmez.Ma duc la bucatarie,imi fac un ceai de musetel,il beau linistita,iar acum ma simt mult mai bine.Mi s-a dus roseata de pe chip.Ma asez la birou si imi pun capul pe el.Este rece.Brusc sunt zbuciumata de un impuls.Iau telefonul mobil,caut in agenda si il sun pe Alin.Driiin.Driiin.Si totusi,pe de o parte sper sa nu raspunda.Dar pe de alta parte…
-Alo?!Carolina,chiar tu?spune el,pe jumatate uimit si pe jumatate entuziasmat.
-Da,eu…
-Ei bine?
-…
-Lina,mi-a fost dor de tine.Si de vocea ta placuta.Iar din vacanta de vara mai este o luna si eu…
-Alin,taci!Eu trebuie sa vorbesc cu tine despre ceva important.
-Spune.
-Nu stiu daca pot la telefon.
-De ce nu?
-Pentru ca este important!
-Oh,tot tu ai ramas…
-Alin,eu nu glumesc cu tine!
-Nici eu!

Alin

-Maine esti liber?ma intreaba Lina,la telefon,cu un glas apasat,usor soptit.
Liber?Pentru tine,oricand!
-Maine…da,cred ca da.
-Uite,bine,eu…ne vedem in parcul de langa mine.Nu,nu,mai bine in parcul de langa blocul tau.Stiu sa ajung.Maine,la ora 11.Si te rog sa fii acolo,caci…
-…
-…e important!Si te rog,sa nu iti faci cine stie ce aluzii prostesti,cum iti sta in obicei!spune ea si imi inchide rapid.
Mie nu mi-a stat niciodata acest lucru in obicei!Vai,ard de nerabdare.Nu o sa pot dormi toata noaptea,caci o sa ma gandesc la ziua de maine,si la scumpa mea Lina,plutind spre mine precum un fulg…

Carolina

Inca nu-mi vine sa cred ca l-am sunat.Oare am facut bine?Imi simt sufletul greu,caci simt nevoia sa ii spun adevarul,sa ii spun ca are un copil.Si am sa ii spun maine.Insa tare imi este teama de reactia pe care o va avea.Va fugi oare de mine?Nu-mi va mai vorbi?Ma va evita sau se va purta in cel mai crud mod cu putinta?
Ah,iarasi sunt nelinistita,si imi e brusc frig,si ma doare cumplit inima.
Cu toata invalmaseala aceasta de ganduri in minte,merg greu si incet spre pat,unde ma asez si adorm,caci numai in somn pot sa mai am parte de liniste,si pace,si cine stie ce vise absurde.